câine

Vanuit Wiktionary, die vrye woordeboek.

Moldawies (mo)

Naamval Enkelvoud Meervoud
Onbepaald Bepaald Onbepaald Bepaald
Nominatief câine
кыне
câinele
кынеле
câini
кынь
câinii
кыний
Genitief câine
кыне
câinelui
кынелуй
câini
кынь
câinilor
кынилор
Datief câine
кыне
câinelui
кынелуй
câini
кынь
câinilor
кынилор
Akkusatief câine
кыне
câinele
кынеле
câini
кынь
câinii
кыний
Vokatief câine
кыне
câinilor
кынилор

Manlik

Uitspraak

IPA:
onbepaald: [ˈkɨjne], meervoud: [kɨjnʲ]
bepaald: [ˈkɨjnele], genitief: [ˈkɨjneluj], vokatief: [ˈkɨjne]; meervoud: [ˈkɨjni], genitief: [ˈkɨjnilor]

Spelling tot 1860

onbepaald:
кѫ́йне; meervoud: кѫ́йнй
bepaald:
кѫ́йнеле, genitief: кѫ́йнелȣй, vokatief: кѫ́йне; meervoud: кѫ́йний, genitief: кѫ́йнилѡр(ь)

Spelling tot 1862

onbepaald:
кѫne, кîne; meervoud: кѫnĭ, кînĭ
bepaald:
кѫneлe, кîneлe; genitief: кѫneлɤĭ, кîneлɤĭ; vokatief: кѫne, кîne; meervoud: кѫniĭ, кîniĭ; genitief: кѫniлoр(ɤ̆), кîniлoр(ɤ̆)

Spelling tot 1904

onbepaald:
câne; meervoud: cânĭ
bepaald:
cânele, genitief: câneluĭ, vokatief: câne; meervoud: câniĭ, genitief: cânilor(ŭ)

Spelling van die 1930s tot 1989

onbepaald:
кыне; meervoud: кынь
bepaald:
кынеле, genitief: кынелуй, vokatief: кыне; meervoud: кыний, genitief: кынилор

Selfstandige naamwoord

    Betekenisse

Hond


Roemeens (ro)

Naamval Enkelvoud Meervoud
Onbepaald Bepaald Onbepaald Bepaald
Nominatief câine câinele câini câinii
Genitief câine câinelui câini câinilor
Datief câine câinelui câini câinilor
Akkusatief câine câinele câini câinii
Vokatief câine câinilor

Manlik

Uitspraak

IPA:
onbepaald: [ˈkɨjne], meervoud: [kɨjnʲ]
bepaald: [ˈkɨjnele], genitief: [ˈkɨjneluj], vokatief: [ˈkɨjne]; meervoud: [ˈkɨjni], genitief: [ˈkɨjnilor]

Spelling tot 1860

onbepaald:
кѫ́йне; meervoud: кѫ́йнй
bepaald:
кѫ́йнеле, genitief: кѫ́йнелȣй, vokatief: кѫ́йне; meervoud: кѫ́йний, genitief: кѫ́йнилѡр(ь)

Spelling tot 1862

onbepaald:
кѫne, кîne; meervoud: кѫnĭ, кînĭ
bepaald:
кѫneлe, кîneлe; genitief: кѫneлɤĭ, кîneлɤĭ; vokatief: кѫne, кîne; meervoud: кѫniĭ, кîniĭ; genitief: кѫniлoр(ɤ̆), кîniлoр(ɤ̆)

Spelling tot 1904

onbepaald:
câne; meervoud: cânĭ
bepaald:
cânele, genitief: câneluĭ, vokatief: câne; meervoud: câniĭ, genitief: cânilor(ŭ)


Spelling tot 1953:

onbepaald:
câne; meervoud: câni
bepaald:
cânele, genitief: cânelui, vokatief: câne; meervoud: cânii, genitief: cânilor


Spelling vanaf 1953 tot 1993:

onbepaald:
cîine; meervoud: cîini
bepaald:
cîinele, genitief: cîinelui, vokatief: cîine; meervoud: cîinii, genitief: cîinilor

Selfstandige naamwoord

    Betekenisse

Hond